DVD-ul de presă recentă a clasic britanic Viaţa privată a lui Henry VIII (1933) este un memento care Charles Laughton, în rolul principal, a dat o performanţă cu adevărat magnific. El a câştigat Oscar 1933 Cel mai bun actor, şi a lui este unul dintre rare premiat cu Oscar, se transformă în fiecare fel de bun ca de atribuire implică. Imaginea, de asemenea, are o surprinzator de bine, mai ales pentru că nu este un film biografic grea, ci, mai degrabă, un film cu un ton de lumina cu ochiul, ceva sexualitate cochet, şi bunul simţ de a avea un accent foarte limitată, în special viaţa lui Henry iubire . Umor de racoritoare (încă amuzant şi fermecător), serveşte pentru a spori impactul uimitor de schimburi sale in drama. Totul Laughton nu este executată (nr joc de cuvinte destinate), cu măiestrie supremă.

Laughton este un vizual orbitor, o prezenţă impunătoare şi corpolent, care poarta costume sale elaborate cu panaş efort. Nimeni nu se poate rupe într-un clapon şi arunca oasele sale, el face, eructaţii tot felul. Laughton are un colaps minunat de teatru pe o scară mare, face o rotire completă înainte de a scădea! O altă scenă de neuitat este anuntul lui uscat, chiar înainte de a crede că se merge la culcare, Anne de Cleves (Elsa Lanchester): Laughton şi Lanchester (domnul si doamna Laughton) sunt o huiduială "lucrurile pe care le-am făcut pentru Anglia." împreună, carti de joc în pat. Deşi sa este o mare performanta, a iluminarea momente de linişte neaşteptată şi subtilitate. Nu există nici un moment mai bun decât atunci când ia cunoştinţă de infidelitate Katherine Howard; furia lui iniţială se transformă în durere. Aducerea mâinile la ochi, el plânge ca un copil. Un rândul său spiritual de benzi desenate a devenit o performanţă superbă dramatică. Fiecare ulterior Henry se datorează ceva pentru interpretarea definitivă a lui Laughton.

Ca Katherine, Binnie Barnes este de plumb nominală feminin, deşi Lanchester este soţia care fura imagine. Merle Oberon este vazut pentru scurt timp (şi frumos), ca Anne Boleyn, dar e spectacolul lui Laughton, fie că e hilar sau atingeri, viclean sau copil, vocal în plină expansiune sau durere în privat. Alexander Korda nu a fost un mare regizor, dar aici el prezinta o usoara atingere. Filmul Korda are sentimentul de autenticitate, un ritm rapid, şi mai mult de un strop de pre-Cod bawdiness. Acum este un film mai mult de 75 de ani şi încă nu Henry ecran, în tot acest timp pot detroneze Laughton de la scaunul lui de domnie.